Asigurarea serviciilor medicale pentru diagnosticarea cancerului și accesul la tratament se dovedesc extrem de dificile în timpul pandemiei COVID-19, însă pacienții cu cancer pulmonar nu au timp să aștepte înfrângerea noului coronavirus. Cancerul pulmonar nu va aștepta încheierea perioadei pandemice.
Cancerul pulmonar trebuie să fie o prioritate pe agenda europeană, inclusiv în contextul SARS-CoV-2, deoarece riscăm altfel să asistăm la creșterea ratei de mortalitate în rândul pacienților cu cancer pulmonar.
Trebuie să dăm un suflu nou vechilor paradigme și să regândim modul în care abordăm povara cancerului pulmonar.
Studiul EIU se concentrează pe evaluarea nevoilor neacoperite din cadrul sistemelor de sănătate din 27 de țări europene și propune o serie de recomandări pe mai multe paliere de acțiune, obiectivul fiind acela de a îmbunătății rezultatele obținute la pacienții cu cancer pulmonar. Este analizat modul în care țările pot crește nivel de conștientizare privind cancerul pulmonar, pot îmbunătăți politicile de prevenție, diagnostic precoce și accesul la un tratamente inovatoare, inclusiv la programe de suport psihologic și îngrijire paliativă pentru pacienți. Sperăm ca efortul nostru de cercetare să constituie un stimulent pentru îmbunătățirea planurilor și politicilor de sănătate publică privind cancerul pulmonar.
Desi s-au facut progrese importante în ultimii ani, cancerul pulmonar rămâne unul dintre cancerele cu cea mai ridicată mortalitate, cu o povară ridicată a bolii și o mare complexitate a nevoilor medicale. În același timp, incidența sa este în continuă creștere: între anii 2012 și 2018, numărul de cazuri de cancer pulmonar nou diagnosticate a crescut de la 1,8 milioane la 2 milioane la nivel global.
Cu toate acestea, în mod istoric, cancerul pulmonar nu a beneficiat de atenția necesara, comparativ cu alte tipuri de cancer.
Date epidemiologice în cancerul pulmonar
Cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat și cu rea mai ridicată mortalitate dintre toate tipurile de cancer la nivel global. Mortalitatea atribuită cancerului pulmonar este cea mai ridicată, peste 20% dintre decesele prin cancer fiind atribuite acestei afecțiuni, mai mult decât ponderea însumată a deceselor prin cancer colorectal, cancer de sân și cancer de prostată.
România și Norvegia se confruntă cu tendințe ascendente ale incidenței cancerului pulmonar, în timp ce în Belgia și Finlanda se înregistrează o scădere importantă a incidenței.
Cele mai ridicate costuri cu productivitatea potențial pierdută prin decesele premature sunt atribuite tot cancerului pulmonar. Cu toate acestea, în Europa, raportul dintre cheltuielile publice și povara bolii rămâne mult mai scăzut decât în cazul altor tipuri de cancer precum cancerul de sân, colorectal sau cancerul de prostată, și susține necesitatea unei prioritizari pentru a schimba în bine situația cancerului pulmonar.
În majoritatea țărilor analizate, supraviețuirea la 5 ani în cancerul pulmonar este în creștere, deși în comparație cu majoritatea celorlalte tipuri de cancer, ratele de supraviețuire în cancer pulmonar rămân frustrant scăzute, de circa 10%, comparativ cu rata de supraviețuirea la 5 ani, atât pentru cancerul de sân, cât și pentru cancerul de prostată, care depășesc 80% în Europa.
Suedia și Norvegia sunt țările cu o creștere semnificativă a ratei de supraviețuire la 5 ani pentru cancerul pulmonar, în timp ce Austria a avut în mod constant cele mai bune rezultate privind supraviețuirea la 5 ani în cancer pulmonar, cu un procent de 19,7%.
Supraviețuirea redusă și calitatea slabă a vieții în cazul pacienților cu cancer pulmonar se datorează unui cumul de factori: diagnosticarea tardivă, acces redus la tratament și un mix de fatalism și stigmă socială.
Povara bolii cancerului pulmonar, masurată și în ani de viață sănătoasă pierduți (DALY), este una semnificativă: dublă comparativ cu cea a cancerului colorectal și de aproximativ de trei ori mai mare decât cea a cancerului de sân. Toate țările prezintă o tendință descendentă constantă a acestui parametru, România având totuși rate fluctuante ale parametrului DALY în ultimii 15 ani.
În fiecare an, în România sunt diagnosticate peste 11,000 cazuri noi – reprezentând circa 13% din totalul cazurilor noi de cancer diagnosticate anual. Astfel, cancerul pulmonar se situează pe primul loc în România, atât în ceea ce privește numărul de cazuri diagnosticate, cât și ca număr de decese înregistrate în rândul bărbaților și tinde să devină o cauză de mortalitate frecventă și în rândul femeilor.
Prioritati
Printr-o abodare bazată pe dovezi, incorporând toate datele disponibile și concluziile unui consiliu consultativ, autorii studiului au proiectat un sistem de punctaj pentru a evalua politicile actuale și performanța sistemelor pe cinci domenii prioritare:
Cancerul pulmonar este o prioritate strategică – evaluarea se concentrează pe existența planurilor naționale de control al cancerului și a ghidurilor clinice privind cancerul pulmonar
PLANUL NAȚIONAL DE CONTRAL AL CANCERULUI
Planul Național de Contral al Cancerului reprezintă piatra de temelie a acțiunii integrate și intersectoriale. Țările cu sisteme de sănătate descentralizate trebuie să găsească soluții viabile pentru a asigura adoptarea unui astfel de plan la nivel național asigurând astfel dezvoltarea unor obiective realiste și reducerea disparităților regionale. De asemenea, planul trebuie sa includă strategii care să abordeze nivelul scăzut de alfabetizare în sănătate a populației generale (health literacy).
România se numără printre puținele țări analizate care nu au plan național de cancer funcțional.
Existența unui plan specific de management al cancerului pulmonar demonstrează angajamentul față de abordarea tuturor provocărilor ridicate de povara acestei afecțiuni. Dintre cele 27 de țări analizate, doar Polonia a dezvoltat un plan specific pentru prevenția și tratamentul cancerului pulmonar.
Una prin principalele probleme identificate este faptul că majoritatea țărilor nu au specificat în planurile lor și sursele de finanțare. O astfel de omisiune reprezintă un risc pentru impelmentarea acestor planuri în special în perioadele de austeritate.
GHIDURILE CLINICE
În ceea ce privește ghidurile pentru managementul clinic al cancerului pulmonar, acestea variază ca nivel al calității și al sferei de aplicabilitate. Ca recomandare, aceste ar trebui să includă un sistem clar de îndrumare către un consult de specialitate, intervale de timp și indicatori de calitate. În cele mai multe țări analizate, ghidurile nu includeau detalii cu privire la programele de screening, posibilitățile de a accelara obținerea unui diagnostic și sistemul de îndrumare către îngrijire secundară, terțiară și/sau paliativă.
Screeningul pulmonar este un subiect abordat în ghidurile clinice a 15 dintre cele 27 țări, deși acest lucru nu înseamnă neapărat că țara are un program național de screening. Croația este prima țară a UE care a introdus la nivel național screeningul pentru depistarea precoce a cancerului pulmonar. Programul vizează fumătorii activi cu vârsta cuprinsă între 50 și 70 de ani.
Faptul că luarea deciziilor partajate și sprijinul psihologic și social lipseau din ghidurile clinice în multe dintre țări analizate, sugerează că vocea pacientului nu este auzită. Implicarea pacientului în elaborarea de ghiduri va ajuta să asigure concentrea acestora pe obiectivul principal: furnizarea de îngrijire de înaltă calitate, centrată pe pacient.
Includerea pacienților în procesul național de evaluare a bolii și dezvoltarea politicilor publice poate ajuta la obținerea unui consens, experiența pacientului oferind informații cheie despre servicii medicale și tratament dintr-o perspectivă unică și de impact. Cu toate acestea, organizațiile de pacienți centrate pe problematica cancerului pulmonar există doar în unele dintre țările vizate în acest raport, iar acolo unde există, există o variație semnificativă a rolurilor pe care le au în elaborarea politicilor de sănătate.
Cancerul pulmonar este o problemă de sănătate publică – controlul tutunului și implementarea programelor de screening pulmonar
Fumatul reprezintă principalul factor de risc pentru apariția cancerului pulmonar: 80% dintre cazurile de cancer pulmonar fiind cauzate de acest viciu. Fumatul are un impact negativ și în apariția altor cancere. Drept urmare, programele de sănătate publică pentru controlul tutunului și renunțarea la fumat, inclusiv reglementarea țigărilor electronice, sunt de o importanță majoră. Europa are cea mai mare prevalență a fumatului de tutun în rândul adulților și unele dintre cele mai mari prevalențe ale consumului de tutun de către adolescenți. Costul “epidemiei de tutun”, așa cum o denumește Organizația Mondială a Sănătății, este imens: costurile sociale și economice anuale direct atribuite consumului de tutun în UE au fost estimate la 363 miliarde EUR în 2012, echivalentul a 3,4% din PIB-ul UE27. Cel mai mare cost direct atribuit fumatului este cancerul, în special cancerul pulmonar.
România a obținut un punctaj maxim la această categorie.
România are o politică mai relaxată în privința accesului la țigările electronice, fiind printre țările care nu au interzis vânzarea acestora către minori și nici utilizarea acestora în spații publice (cu excepția transportului public). Impactul utilizării pe termen lung al acestor dispozitive nu este cunoscut și există îngrijorarea că multe produse de vaping sunt adresate în mod intenționat copiilor și adolescenților.
Cancerul pulmonar este o cursă contra cronometru: diagnosticarea rapidă și trimiterea către medicul specialist
Îmbunătățirea stării generale de sănătate a unei națiuni nu se realizează doar prin extinderea accesului la servicii de asistență medică de bază: calitatea acestora este imperativă. Concentrarea asupra furnizării de servicii de asistență medicală, atât pe ce este furnizat, cât și cum este furnizat, poate ajuta la asigurarea existenței unui sentiment adecvat de urgență.
Diagnosticarea cancerului pulmonar poate fi dificilă, deoarece pacienții prezintă adesea o serie de simptome nespecifice, inclusiv tuse, respirație îngreunată, pierdere în greutate și oboseală. În acest context, campaniile de conștientizare privind cancerul pulmonar și simptomele sale sunt relevante, atât pentru publicul general, cât și pentru profesioniștii din asistența medical primară. Medicii oncologi și pneumologi participanți la atelierele naționale au subliniat importanța parteneriatului cu medicii de familie pentru a sensibiliza populația cu privire la cancerul pulmonar și simptomele sale și a îmbunătăți astfel depistarea timpurie a cancerului pulmonar.
Cancerul pulmonar este rareori diagnosticat în primele stadii ale bolii, atunci când tratamentul curativ – cel mai adesea chirurgie – este o opțiune. În 2019, organizația Lung Cancer Europe (LuCE) a raportat că 53% dintre persoanele cu cancer pulmonar și-au vizitat medicul de familie de 3 sau mai multe ori înainte de a fi trimis spre consult de către un medic specialist.
Având în vedere importanța timpului în lupta cu cancerul pulmonar, ghidurile clinice ar trebui să includă un protocol rapid pentru teste de diagnostic. În ceea ce privește România, ghidul clinic nu prevede o procedură accelerată sau un interval de timp specific în care ar trebui să se desfășoare testele de diagnostic, și nici nu furnizează soluții de trimitere rapidă la servicii medicale secundare sau terțiare.
Echipele multidisciplinare de medici (de tipul “tumor board”) au un rol esențial în reducerea timpilor prin stabilirea coordonată a diagnosticului și a inițierii tratamentului adecvat În Ungaria, intervalele de timp pentru testarea rapidă de diagnostic și trimiterea rapidă pentru tratament sunt stabilite prin lege.
Cancerul pulmonar se află într-un moment de răscruce
ACCESS la INOVAȚIE
În ceea ce priveste calitatea serviciilor medicale și accesul echitabil și rapid la tratament, sistemele de sănătate se confruntă cu provocări în a asigura cele mai bune îngrijiri posibile.
20 de noi terapii personalizate au revoluționat tratamentul cancerului pulmonar, până la momentul actual. Accesul la tratamente inovatoare poate fi o provocare pentru țările cu resurse limitate. Obținerea aprobării de punere pe piață a unui medicament este o primă provocare: odată aprobat, sistemul de sănătate al țării trebuie să stabilească modul în care va fi rambursat. Decalajul dintre momentul aprobarii Agenției Europene a Medicamentelor (EMA) și cel al rambursarii medicamentului la nivel național a fost o preocupare pentru mulți dintre paticipanții la workshopurile noastre. În țările Europei de Nord și de Vest, întârzierea dintre autorizarea de punere pe piață și accesul pacienților la noile medicamente variază între 100 și 200 de zile, în timp ce în țările Europei de Est și de Sud, decalajul poate fi între 600 și până la 1000 de zile. Motivele acestor decalaje sunt variate și se pot datora negocierilor de stabilire a prețurilor, deliberărilor în timpul procesului de HTA, descentralizării procesului decizional la nivel regional, așa cum se întâmplă în Spania sau Suedia, dar și timpului necesar identificării de resurse suplimentare necesare finanțării. De asemenea, pot apărea întârzieri suplimentare generate de întârzierile în actualizarea protocoalele de prescriere cu noile tratamente, situație întâlnită și în România.
Odată cu tehnologia care deschide calea diagnosticului precoce și a opțiunilor de tratament inovatoare, cancerul pulmonar se află într-un moment de răscruce. Prin intrarea în practica clinică a terapiilor țintite și a imunoterapiei, testarea biomarkerilor a devenit tot mai importantă. Testarea pentru a identifica „biomarkeri” specifici permite medicilor să identifice care medicament este cel mai potrivit pentru cancerul unui pacient.
Pentru a asigura accesul la testarea biomarkerilor și la terapiile inovatoare este nevoie de noi procese și sisteme de compensare. Inovațiile recente au un potențial semnificativ, însă factorii de decizie implicați trebuie să coopereze pentru ca pacienții să aibă acces la timp. În timp ce testarea biomarkerilor a fost inclusă în ghidurile clinice în toate cele 11 țări analizate, doar șase asigură decontare pentru cei mai comuni biomarkeri pentru cancerul pulmonar: kinaza limfomului anaplastic (ALK), receptorul factorului de creștere epidermal (EGFR), ROS proto-oncogen 1, receptor tirozin kinază (ROS1) și ligandul PD-L1. În România, costurile testării biomarkerilor sunt acoperite de companiile farmaceutice.
Stigma este comună, dar suportul pentru sănătatea mintală nu<br/>
Diminuarea atitudinilor negative și a tiparelor de gândire fatalistă concomitent cu promovarea unor eforturi anti-fumat pot contribui la reducerea stigmei în mediul profesional și la nivelul societății, în general.
De cele mai multe ori nevoile psihologice ale pacienților cu cancer nu sunt adresate. Mulți pacienți își doresc să obțină suport psihologic pentru ei și familiile lor, însă nu reusesc să acceseze seviciile de acest tip. Pacienții care au reușit să utilizeze servicii de asistență psihologică au raportat că au fost consultați de specialiști care fie nu aveau o înțelegere adecvată a problematicii cancerului, fie nu au putut oferi ajutorul necesar.
Povara psihologică unică a cancerului pulmonar este recunoscută în ghidurile clinice din jumătate dintre țările analizate.
De asemeanea, în ciuda recunoașterii importanței îngrijirii de paliative în tratamentul cancerului pulmonar, accesul este deseori insuficient pentru că țările nu au o cale adecvată de trimitere a pacienților către aceste tipuri de servicii.
Cancerul pulmonar este o prioritate pentru cercetare: investiția în registre de cancer și cercetare-dezvoltare
Cercetarea este o componenă indispensabilă pentru descifrarea cancerului și dezvoltarea de tratamente împotriva sa. Secțiunea dedicată cercetării examinează finanțarea națională alocată pentru activități decercetare-dezvoltare și utilizarea registrelor de cancer.
Registrele de cancer performante colectează date clinice cuprinzătoare, inclusiv stadiul de diagnostic, tratamente utilizate și rezultatele obținute pacienți. Cu excepția Greciei și Ungariei, toate cele 27 de țări din studiul nostru au un registru de cancer conform Cancer Atlas. Registre naționale eficiente se găsesc în 16 țări, în timp de opt țări au registre de cancer la nivel regional.
Studiul indică faptul că punctajul României este unul slab la acest capitol, având registre de cancer de o calitate scăzută, precum și cele mai mici investiții în R&D, doar 0.46 din PIB în 2019.
În timp ce cercetarea este motivată de dorința de a îmbunătăți rezultatele din sănătate, provocarea menținerii sustenabilitatea finanțării duce la decizii dificile cu privire la alocarea resurselor limitate.
În Europa de Est, finanțarea cercetării în domeniul oncologiei vine predominant din partea autoritățilorș este nevoie de o mai mare colaborare internațională și poate fi considerate o oportunitate explorarea finanțării filantropice în această regiune.
Accesul la studiile clinice de cancer pulmonar variază și nu se corelează cu incidența bolii. Bolnavii de cancer pulmonar din Danemarca, Olanda, Norvegia și Elveția au o oportunitate mai mare de a participa la studii clinice decât pacienții din România.
Concluziile raportului
Rezultatele studiului – atât din cercetările secundare, cât și din cele primare – demonstrează faptul că problematica bolii cancerul pulmonar trebuie să fie o prioritate pentru sistemele naționale de sănătate. Noi opțiuni inovatoare de diagnostic, screening și tratament sunt astăzi disponibile, opțiuni ce cresc supraviețuirea și calitatea vieții pacienților. În plus, politicile de conștientizare, prevenție și educație în materie de sănătate pot fi consolidate. Concluziile raportului au în vedere cinci mari zone de acțiune:
O îmbunătățire la nivelul planificării strategice și mijloacelor de colectare a datelor pentru a fundamenta acest proces
Planul Național de Control al Cancerului, și, în mod ideal, un plan specific de control al cancerului pulmonar, trebuie să fie în vigoare, actualizat periodic și finanțat corespunzător. Țările cu sisteme de sănătate descentralizate trebuie să găsească soluții fezabile pentru a se asigura că adoptă un Plan Național de Control al Cancerului care să livreze măsuri echitabile de îngrijire în fiecare din regiunile țării. Acestea ar trebui revizuite la fiecare cinci ani.
Aceste planuri trebuie să includă și un cadru de implementare și de evaluare. Iar pentru a evalua impactul unui plan, sunt necesare date. Toate țările aveau o formă de registru, însă majoritatea participanților la workshopuri au recunoscut o serie de puncte slabe ale acestora, din punct de vedere al acoperirii geografice sau clinice. Registrele oferă atât de multă valoare pentru stakeholderi din sistemul de sănătate, încât este de neînteles de ce nu se investește în ele.
Focus pe detectarea precoce a cancerului pulmonar, inclusiv o evaluare pro și contra în ceea ce privește un program național de screening
Ghidurile clinice pentru cancer pulmonar trebuie să cuprindă proceduri clare de trimitere către medicul specialist, intervale de timp și indicatori de calitate. Intervalele de timp – de multe ori neglijate – trebuie incluse în ghiduri, având în vedere că ele folosesc ca referință pentru evaluarea performanței. Timpul este esențial pentru pacienții cu cancer pulmonar, în condițiile în care trimiterea către medicul specialist și diagnosticul sunt adeseori întărziate. În mod similar, programele de screening ar trebui luate în considerare într-o abordare bazată pe dovezi. Creșterea nivelului de conștientizare și disponibilitatea serviciilor de screening la nivelul furnizorilor de servicii de îngrijire primară ar putea contribui la acoperirea unor nevoi care nu au fost adresate până acum.
Considerăm că ar trebui avute în vedere programele de screening LDCT ale populațiilor aflate la risc. Recunoaștem că provocările implementării, finanțării și evaluării acestor programe sunt substanțiale. De exemplu, sistemul de asistență medicală ar trebui să poată gestiona creșterea numărul de pacienți diagnosticați și programul de screening ar trebui să fie susținut de furnizorii de servicii medicale primare, deși capacitățile lor actuale de evaluare a riscurilor pot lipsi adesea. Creșterea gradului de conștientizare privind cancerul pulmonar și disponibilitatea serviciilor de screening în rândul publicului și în rândul personalului de asistență medicală primară, contribui la rezolvarea nevoilor neacoperite în depistarea precoce a cancerului pulmonar.
Poziționarea pacienților în centrul sistemului de sănătate și consultarea lor de către factorii de decizie
Sunt necesare îmbunătățiri pe tot parcursul unui pacient cu cancer pulmonar în sistemul de sănătate, de la prima suspiciune de boală, etapa de screening și diagnostic, precum și tratament. Deși multe sisteme de sănătate au făcut pași importanți, cele mai multe țări ar putea să facă și mai mult pentru a implica pacienții (și organizațiile de pacienți) în procesul de decizie.
Includerea pacienților în procesul național de evaluare a bolii și dezvoltarea politicilor publice poate ajuta la obținerea unui consens.
Crearea unor sisteme care să asigure sustenabilitate și acces echitabil la tratamente inovatoare.
Inovațiile la nivel medical și noile tehnologii au extins opțiunile de tratament pentru pacienții cu cancer pulmonar, au îmbunătățit rata de supraviețuire și calitatea vieții. Cu toate acestea, noile tehnologii și opțiuni de tratament presupun identificarea de noi surse de finanțare durabilă pentru a asigura pacienților asistență medicală de înaltă calitate. Am descris acest fapt drept „șocul noului”, și ca în orice schimbare de paradigmă, există o perioadă de tranziția pe măsură ce sistemele și structurile se luptă pentru a se reorienta și adapta
Pentru a asigura accesul la testarea biomarkerilor și la terapiile inovatoare este nevoie de noi procese și sisteme — cu partajarea riscurilor între factorii de decizie implicați. Inovațiile recente au un potențial extraordinar în ceea ce priveste supraviețuirea, însă pentru ca acestea să ajungă la pacienți factorii implicați trebuie să coopereze.
Destigmatizarea bolii prin educație, creșterea nivelului de conștientizare și compasiune
Diminuarea atitudinilor negative și tiparelor de gândire fatalistă concomitent cu promovarea unor eforturi anti-fumat pot contribui la reducerea stigmei în mediul profesional și la nivelul societății, în general. Este încurajator faptul că unele țări au investigat modul în care pot fi reduse stigma și barierele asociate acesteia în îngrijirea cancerului. Cu siguranță, alte boli care se confruntau cu probleme similare – inclusiv alte tipuri de cancer – au reușit să combată cu succes acest fenomen. Strategiile folosite în cazul altor boli pot fi adaptate și cancerului pulmonar. E timpul ca toți cei care suferă de cancer pulmonar să fie tratați cu compasiune și demnitate.
Concluziile raportului și recomandarile la adresa sistemului de sănătate din România
România trebuie să adopte un Plan Național de Control al Cancerului
Evaluarea oportunității de a implementa un program de screeening al cancerului pulmonar la nivel național
Includerea pacienților în procesul național de evaluare și dezvoltare a politicilor publice ce adresează povara bolii cancerului pulmonar pentru la obținerea unui consens
Îmbunătățirea testelor de diagnostic (inclusiv creșterea capacității) pentru persoanele cu suspiciune de cancer pulmonar
Trimirerea căre medicul specialist în vederea evaluarării diagnosticului pacienților cu suspiciune de cancer pulmonar ar trebui prioritizată și încadrată într-un interval determinat de timp, într-cât în prezent nu se face nicio referite la teste de diagnostic rapide, iar pentru pacienții nou diagnosticați e nevoie de un sistem rapid de îndrumare către sisteme de asistență medicală secundară și terțiară.
Implementarea unui registru național de cancer